Echinoxul a intrat in anul 2000 cu o redactie solida, puternica. De mult nu s-a mai inregistrat in sala de la subsolul Filologiei clujene o efervescenta atit de lucrativa, de intensa. Pentru prima oara, studenti cu veleitati literare, sositi direct din anul I (de pe bancile liceelor, practic) s-au alaturat firesc redactiei, si au inceput sa scrie, avind acum, cind primul semestru al studentiei lor abia de s-a incheiat, doua sau chiar trei texte publicate. Desi nu au inca portofoliul literar al echinoxistilor titrati, Rares Moldovan, Iuliu Ratiu, Delia Maier, Ovidiu Mircean, Adrian Papahagi, Patricia Comanescu, Laura Ardelean, Sanda Carstina, Casandra Cristea, Ioan Curseu, Roxana Din, Cristina Galu, Dana Hedes, Anamaria Iuga, Stefan Manasia, Ileana Olar, Ancuta Parvu, Stefana Pop, Constantin Radulet, Ioana Sabau, Lucica Surugiu, Cristina Saracut, Mara Stanca, Marius Voinea, Laura Husti sau Corina Stan, carora li se adauga, mai nou, filozoful Mihail Neamtu, nu sint cu nimic mai prejos, sub aspect valoric, de echinoxistii mai vechi, din anii cind acestia isi exersau, inca, veleitatile primilor pasi de formare. Ceea ce a disparut la Echinox e aura, perdeaua charismatica a penitei aflate la primele ei urme pe hirtie, dincolo de care multi refuza sa mai vada, azi, revista si realitatile ei curente.
Deficienta de aura – desi, valoric, revista de azi rivalizeaza cu oricare dintre epocile sale „glorioase“, scotind numere tematice solide, foarte bine articulate academic – se explica, vazuta din interior, prin cel putin doua motive. Intii, timpurile s-au schimbat, presa literara romaneasca de dupa 1989 traind intr-un climat de normalitate pe care revuistica perioadei anterioare nu il cunoscuse. Atunci, Echinoxul putea publica, jucind subtilul joc al driblarii inocente a cenzurii, texte libere inaccesibile altora, texte pe care revistele de azi le publica in voie. D