Nu, n-a fost chiar prima, dar parca niciodata atit de mare. Intirzierea rapidului 346 Bucuresti-Viena. Ce cadou din partea CFR Calatori: sa te infiintezi cu un sfert de ceas inainte de sosirea trenului pe peron, iar cu cinci minute inainte de ora sosirii, din difuzorul statiei Deva sa racneasca o voce de barbat: "Rapidul 346 Bucuresti-Viena are o intirziere de aproximativ 70 de minute...". Jurnal de intirzieri Nu, n-a fost prima intirziere nici macar pe ziua respectiva de luni, 21 iulie. Pornisem pe jos din satul Amnas spre gara Saliste la acceleratul Bucuresti-Timisoara. Mi-am luat tichet de loc si, asemenea celorlalti citiva calatori, ma si pregateam sa merg pe peron, cind seful statiei (sau responsabilul de la acea ora) ne anunta ca are intirziere 16 minute. A sosit cu 20 de minute intirziere, dar personal eram cit se poate de linistit: oricum aveam citeva ore bune de asteptare in fata la Deva! In fine, a sosit rapidul de Viena. Plin. Cum l-am mai vazut doar in prag de sarbatori - cu o diferenta: multi dintre pasageri erau tineri si n-aveau cine stie ce bagaje. Se duceau, am dedus eu, la munca, oricare urma sa fie aceea (unii neavind tocmai fata de "muncitori"...). Cind m-am uitat, buimac de somn, pe ceas in gara Arad, am tresarit usor: era 3:22! Intrucitva, ora la care ar cam fi trebuit sa plece rapidul din Curtici! N-o mai lungesc: trenul a ajuns la sase dimineata (la fara cinci, mai exact) la Budapesta, de unde, teoretic, ar fi trebuit s-o porneasca la sase fix (impreuna cu vreo trei vagoane maghiare) spre Viena. Ei bine, garnitura in cauza a plecat, iar noi am fost garati undeva prin triaj - unde am stat vreo doua ore si jumatate. Iar cu cit mai trecea timpul fara sa ne mai urnim in vreun fel din loc, unii calatori se plimbau nervosi pe culoar, injurau Ministerul Transporturilor, pe Orban, Bucurestiul (pare-se ca rapidul a pornit cu intirziere inca din capital