Întregul proiect "Enescu-Brahms" se dovedeşte a fi unul dintre cele mai ample, mai consecvent promovate programe iniţiate de Intitutul Cultural Român.
Întâmplător sau nu, Viena şi Berlinul sunt cele două capitale europene în care - în anii ultimului deceniu, şi mai bine - muzica enesciană a răsunat în valorile ei de semnificaţie. Este suficient să ne amintim faptul că Oedipe-ul enescian a fost montat în coproducţie de două dintre marile case europene de operă, de Opera de Stat din Viena şi de Deutsche Oper Berlin; montarea a fost reluată şi la Bucureşti cu prilejul uneia dintre ediţiile precedente ale Festivalului "George Enescu"; a fost realizată de cunoscutul regizor german Götz Friedrich şi a fost primită cu destule rezerve de publicul de specialitate din Bucureşti; iar aceste date fiind abrevierile greu de acceptat operate în corpul însuşi al muzicii.
De această dată nu mai departe decât săptămânile trecute, în mijloc de noiembrie, tot la Viena şi la Berlin, apoi la Ateneul Român, la Bucureşti, violonistul Remus Azoiţei şi pianistul Eduard Stan au continuat seria concertelor camerale organizate de Institutul Cultural Român în câteva dintre marile capitale europene ale muzicii. Se cântă acest atât de special opus enescian care este Sonata "în caracter popular românesc", de asemenea Sonata "Torso", iar în mijlocul întregului program sonatele a 2-a şi a 3-a de Johannes Brahms. Seria concertelor a început pe 1 octombrie la München şi a continuat ulterior la Stockholm, Bruxelles, Hamburg, Praga, Kopenhaga, Madrid, Paris, Dublin, Amsterdam; ...şi se încheie în prima decadă a lunii decembrie, la Washington D.C. şi la New York, respectiv la Kennedy Center şi la Carnegie Hall.
Atât la Viena, la Konzerthaus, în Sala Schubert, cât şi la Konzerthaus Berlin, în sala de muzică de cameră a acestui impresionant complex, succesul a fost
