Decizia Bancii Nationale de a reduce dobanda de politica monetara, dupa ce cu numai o luna inainte deja o scazuse simtitor – astfel incat aceasta a ajuns cu 1,25 puncte procentuale mai jos –, i-a surprins pe multi. A surprins pe buna dreptate, daca se are in vedere declarata preocupare numarul 1 a Bancii Nationale, care este inflatia. Oricat ar fi scazut inflatia, nivelul acesteia, tinand cont nu numai de stadiul economiei, dar si de conjunctura ei, nu poate fi considerat batut in cuie si cu atat mai putin ca indreptandu-se de acum incolo doar in jos. Dimpotriva, inflatia se poate oricand reinflama.
Ca atare, ar aparea normal, daca numai inflatia este cea urmarita in obiectiv, ca haturile ce o tin sa nu fie slabite. Or, in general, o reducere a dobanzilor nu ajuta la tinerea in chingi a inflatiei. Dimpotriva!
Mai mult, in situatia specifica din economie in prezent, s-ar putea ca efectul inflationist al reducerii dobanzilor sa fie sever, luand in considerare contributia masiva a aprecierii leului la temperarea inflatiei.
Banca Nationala stie mai bine decat oricine ca dezinflatia din Romania a fost realizata in ultimul timp, intr-o masura disproportionat de mare, pe seama aprecierii leului, cu consecinta adancirii periculoase a deficitului extern, deci cu un pret imens, extrem de costisitor pentru viitorul economiei.
Asa ca, surprinzatoare sau nu pentru unii, decizia BNR nu poate fi apreciata ca fiind luata cumva in necunostinta de cauza sau eventual ca expresie a situatiei incurcate in care se gaseste realmente Banca Nationala, cu atat mai mult cu cat de la executivul guvernamental nu vine nici un ajutor, ci, dimpotriva, numai actiuni care complica rau situatia.
Spre deosebire de alte pareri, decizia BNR nu reprezinta un fel de pierdere a busolei, ci incearca atingerea unei tinte precise. si, tinand cont de natura acesteia, se dovedeste o deci
