Daca publicul a fost multumit de „Scaunele" regizorului Victor Ioan Frunza, citeva zeci de iubitori de teatru au ramas in fata Nationalului fiindca in sala au fost prea putine scaune pentru spectatori.

Spectacolul, venit de la Teatrul German din Timisoara, s-a jucat in doua reprezentatii. Inainte sa inceapa prima dintre ele, lume multa se inghesuia la intrarea Teatrului National. Majoritatea erau tineri si fara invitatii. In cele din urma, usa s-a deschis pentru 20 de persoane. Cei 20 s-au lovit de alt filtru, la intrarea in sala. Motivul - nu mai erau scaune.

Organizatorii au alergat, au transpirat si au mai gasit citeva. N-a fost un siretlic de regie, dar momentul de improvizatie organizatorica s-a potrivit de minune cu piesa lui Ionescu.

Actorii au tinut publicul in priza

Ceea ce s-a intimplat pe scena i-a convins pe toti ca nu regizorul a vrut sa glumeasca cu spectatorii. Dimpotriva, el si-a luat foarte in serios spectacolul si, implicit, publicul. Dovada e chiar dozajul bine calculat de efecte speciale si expresivitate actoriceasca.

Invazia scaunelor pe scena sau disparitia celor doua personaje principale, momente din a doua parte a spectacolului, l-au adus in fata pe regizor. Insa restul a fost lasat cu totul in seama actorilor si a textului. O decizie buna, pentru ca Boris Gaza si Ildikó Jarcsek-Zamfirescu si-au tinut publicul numai ochi si urechi.

Jocul lor a reusit sa dea autenticitate si fata umana celor doua personaje de poveste absurda. Traducerea in casti a replicilor nu a stirbit cu nimic legatura dintre actori si public. Cei doi, foarte atenti la detalii si la miscarea scenica, te fac sa „vezi" si sa „auzi" chiar si personajele imaginare din piesa.

Citeste articolul complet in Evenimentul zilei

Daca publicul a fost multumit de „Scaunele" regizorului Victor Ioan Frunz