Jurnaliştii de acum 20 de ani s-au pus pe scris. Unii sunt în presă şi astăzi, în alte redacţii, alţii au ales altă meserie, unii au statut de free-lancer...Cu toţii retrăim nostalgia tinereţii noastre şi a spiritului pe care ni-l imprimase Ion Cristoiu: liber la cele mai senzaţionale ştiri şi subiecte! Iar cititorilor le plăcea noul ziar cu bulină roşie, le devenise indispensabil.

Laurențiu Solomon, după o noapte de serviciu, era încă în stare să vorbească la telefon cu cititorii sau să capete o știre de la Sindicate

Cum m-am angajat la "Bulina roşie"

(Laurenţiu Solomon)

Ne-a împins păcatul de a ne rememora şi a pune pe hârtie fragmente, normal, cele mai "reprezentative şi memorabile", din viaţa boemo-proletară de "bulinar". Am mai spus-o şi am să o repet până se plictiseşte asistenţa: EVZ a fost un fenomen şi, ca orice fenomen, este irepetabil. Desigur, viaţa e complexă şi plină de neprevăzut şi, nu se ştie de unde apare câte un "pontănel" pus pe plastografiat, dar tot nu poate reface, fidel, fenomenul şi, mai ales, spiritul EVZ.

Dar, înainte de a plonja în memorie, sunt în măsură să fac un auto-denunţ: cu toate că, aproape zilnic, înaintea plăsmuirii ziarului, aveam mica şi inofensiva "complicitate" de a-i duce ziarul la care roboteam pe atunci, "Viitorul românesc", lui Daniel Tomescu de la "Expres magazin", care avea redacţia în aceeaşi clădirea fostului MICM, de pe Calea Victoriei, nu m-am aliniat din prima echipei. Nici îndemnat fiind de colegul Doru Dendiu să-l însoţesc în aventură, nu am fost "magnetizat" de noua apariţie jurnalistică. Deh! Comportament conservator, de "rac", dar şi comoditatea unui stil de presă "a la legere", practicat la "VR", un cotidian stilat, al unor liberali care încă nu fuseseră cotropiţi de penelism.

Revenind, pe la mijlocul lui ianuarie ’93 paşii m-au dus la cor