Scriam acum două săptămîni despre "moda" emisiunilor de înfierare a literaturii actuale de la televiziunile noastre (literatură acuzată invariabil de pornografie) şi dădeam exemplul cel mai recent, al emisiunii Parte de carte de pe PRO TV, la care fuseseră invitaţi tinerii scriitori Claudia Golea şi Ionuţ Chiva, pe de o parte, şi Dan C. Mihăilescu pe post de inchizitor, pe de alta. Îmi exprimam atunci stupoarea că un critic literar de talia lui Dan C. Mihăilescu poate să se întrebe "ce literatură e aia care vorbeşte numai despre lucrurile urîte din noi?" sau să afirme că "organele sexuale sînt în lumea de jos, iar scriitorii trebuie (s.m.) să se ocupe de lucrurile de sus". În fine, nu mai amintesc de moderator, de Cristian Tabără, care se întreba dacă "S-ar impune, în acest caz, cenzură?" sau "Cui foloseşte acest tip de literatură?" (de parcă literatura ar trebui să folosească cuiva sau la ceva anume...). Tabără nu este important, aşa cum nu era important în această discuţie nici Mihai Gâdea care-l executa, la Antena 1, pe Ovidiu Verdeş pe baza acuzaţiilor de lipsă de moralitate. Grav este însă cînd în acest joc intră unul dintre cei mai valoroşi critici pe care-i avem, un om cu mintea foarte vioaie, care ajunge să scoată pe tapet probleme pe care istoria literaturii le-a rezolvat de acum aproape 200 de ani. Nu-mi închipuiam că, în anul de graţie 2004, mai poţi nega o operă literară acuzînd-o de pornografie, după ce, de exemplu, creaţiile "neortodoxe" ale avangardiştilor (de la începutul secolului XX) au ajuns să stea cam de multişor în muzee. Este o banalitate: nu prezenţa sau absenţa sexului într-o operă face ca aceasta să fie sau nu pornografie. Principalul, în literatură, e cum spui ceea ce spui. Sau, cum zicea G. Călinescu luîndu-i apărarea lui Arghezi cînd a fost şi el acuzat de pornografie: "Singura pornografie în artă este lipsa de talent". Bineînţele