De unde atractia irezistibila pentru PDSR? Cu exceptia PNTCD, nu mai exista nici un partid politic cit de cit important care sa excluda posibilitatea unei guvernari alaturi de PDSR. Atractia pe care a ajuns s-o exercite pe scena politica partidul lui Ion Iliescu parea de neimaginat pina de curind. Dintr-o anumita pudoare, falsa dar necesara, in cazul unora, din calcul politic in cazul altora, PDSR era mereu scos din orice discutie publica privind posibilitatea unei colaborari sau aliante. Moda antipedeserismului de principiu a trecut. ApR-ul lui Melescanu tace inca pentru ca n-are de ce s-o spuna. Dar nici in ruptul capului n-ar sustine contrariul, si-anume ca exclude o viitoare alianta de guvernare cu PDSR. Partidul Democrat, prost cotat in sondaje si cu dificultati majore in gestionarea politicii de coalitie cu CDR, a renuntat deja la manusi. Apropierea de PDSR e vizibila cu ochiul liber. Daca acum o luna in urma, la Iasi, Petre Roman inca mai ocolea subiectul, vorbind doar de necesitatea ca PD sa guverneze inca patru ani, acum lucrurile sint clare. Provocarii lansate recent de Ion Iliescu de a lasa deoparte ceea ce-i desparte pentru o colaborare viitoare, Petre Roman i-a raspuns prudent, dar pozitiv. Democratii au mers chiar mai departe. La o saptamina dupa PDSR, partidului lui Roman a semnat si el, vineri, un protocol de colaborare cu CNSLR-Fratia. Gratie confederatiei sindicale conduse de Pavel Todoran, intre cele doua partide exista acum si o veritabila curea de transmisie. Ce nu pot face inca liderii politici poate face oricind o echipa de lideri sindicali. Sa transmita electoratului mesajul reconcilierii si viitorului comun al celor doua partide. Oricum, pentru Petre Roman, PDSR are deja "o imbracaminte social-democrata", dupa cum afirma vineri, dupa ce-a batut palma cu Todoran. Poate ca n-am fi considerat ca justificata o asemenea analiza daca un scenariu as