Calea Şerban Vodă, sau Podul Beilicului, era în veacurile trecute una dintre principalele artere ale oraşului, întrucât pe aici intrau domnitorii veniţi cu firman de la Înalta Poartă, trimişii Sultanului sau negustorii sosiţi pe Dunăre, la Giurgiu.
Zona cuprinsă astăzi între Bulevardul Dimitrie Cantemir, parcul Carol şi bulevardul Regina Maria era un teren mlăştinos, acoperit de pădure în 1631, când a avut loc lupta dusă de Leon Vodă Tomşa împotriva boierilor răzvrătiţi. Mai târziu, între 1664-1667, Radu Vodă, fiul acestuia, a construit Biserica Slobozia, în memoria tatălui său.
După construirea în 1776, în partea dinspre Dâmboviţa a Căii Şerban Vodă, a unui palat "cu tain şi scumpă îngrijire" pentru beii trimişi cu misiuni speciale în Valahia, strada s-a numit Podul Beilicului. La începutul secolului al XIX-lea, în 1810, mahalaua Slobozia număra 406 locuitori, fiind a treia ca mărime în Bucureşti. În planul Borroczin, realizat în anii 1844-1846, zona avea parcele înguste, cu grădini de dimensiuni modeste, precum şi construcţii printre care apare şi actualul număr 33.
Canalizarea şi rectificarea Dâmboviţei în 1865 a marcat începerea lucrărilor de modernizare a Căii Şerban Vodă, ceea ce a determinat lucrări edilitare şi de sistematizare. Planul Capitalei întocmit între anii 1895-1899 pune în evidenţă unele modificări în vecinătăţile acestei parcele, iar cel din 1911 relevă regularizarea tramei stradale şi modificarea parcelelor şi a suprafeţelor construite. Planul cadastral al proprietăţii de la numărul 33, din 1984, scoate în evidenţă toate modificările radicale din perioada comunistă, cu noile vecinătăţi, ce defavorizează bătrâna construcţie, care încă păstrează atmosfera de secol al XIX-lea.
CASA VOINA
Construită între 1790-1800, aceasta este cunoscută după numele ultimului proprietar, de la care a intrat în
