In comunele cu cele mai multe vaci si stupi de albine din judet se traieste de astazi de miine, iar drumurile de acces arata ca dupa razboi. In comunele unde curge numai lapte si miere se traieste aproape de limita saraciei. Fermierii ieseni au ajuns sa-si vinda laptele pe un pret de nimic, iar mierea naturala este pe cale de disparitie. Infrastructura, lipsa de interes a autoritatilor locale si lipsa fondurilor de la stat si de la Uniunea Europeana contribuie din plin la dezastrul din agricultura locala. In Sipote se ajunge usor daca esti posesorul unui tractor sau al unui autoturism de teren. In caz contrar, ultima portiune de drum de la Iasi spre Sipote, ce are o lungime de cinci kilometri, poti sa o faci si in jumatate de ora din cauza gropilor ce impinzesc asfaltul din metru in metru. Comuna se mindreste cu cel mai mare numar de bovine din judetul, potrivit datelor Primariei Sipote si a Directiei Agricole pentru Dezvoltarea Rurala (DADR) Iasi, ciriada din Sipote numara 1.542 de bovine. Traiul satenilor nu este unul usor, majoritatea ajungind sa vinda laptele pe un pret de nimic la bisnitari, dupa cum spun chiar ei. Pe linga acest lucru din totalul de 5.940 de locuitori 15% sint asistati social. "Nu ma pot numi fermier" Dorel Iftode se ocupa de cresterea bovinelor din 1993, acestea fiind singura sursa de venit. In curtea sa se gasesc 17 vaci, iar ajutorul primit de la stat in valoare de 490 de lei pe cap de bovina nu ajunge decit pentru un trai la limita. "Iau de pe un umar si pun pe celalalt. Nefiind salariat sau pensionar nu am acces la imprumuturi. Nici nu ma pot numi fermier. Sint un om care se chinuie sa traiasca. Noroc de ajutorul de la stat ca reusesc sa-mi duc existenta. Mai am 40 de hectare, dar toata recolta obtinuta se duce in furaje. Tot ce produc vind la bisnitari. De piete nici nu ma pot apropia", sustine ieseanul de 50 de ani. Si varul acestuia, Du