În vreme ce articolul meu de săptămîna trecută, în care încercam o analiză spectrală a presei noastre de după decembrie 1989, pleca la tipar, pe 3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei, tocmai era făcut public Raportul FreeEx. Libertatea presei în România, 2010 – ActiveWatch, Agenţia de Monitorizare a Presei, Bucureşti, 2011, 60 pagini – de Liliana Ganea, Maria Adriana Popa şi Vlad Ursulean, asistaţi de un larg colectiv de experţi şi colaboratori, în frunte cu „veteranul“ militant pentru libertatea presei Mircea Toma. Cred că acest raport merită o atenţie specială întrucît se referă la cel mai dificil an din istoria post-decembristă a presei româneşti. Importanţa raportului nu constă doar în faptul că adaugă un nou reper unei activităţi de monitorizare iniţiată încă din 1999, ci şi în bogăţia de cifre statistice şi de exemple care-i sprijină diagnozele şi concluziile deloc optimiste. Nu lasă nimic pe dinafară, de la efectele crizei economice asupra presei şi presiunile politice, legislative, juridice şi economice exercitate asupra acesteia, pînă la cazurile de încălcare flagrantă a libertăţii de exprimare şi a libertăţii presei. De altfel, documentul este structurat în funcţie de principalele dimensiuni ale relaţiilor dintre presă şi celelalte „puteri“ în următoarele capitole: „Context general“, „Piaţa media“, „Presiuni politice şi economice. Presiuni ale autorităţilor“, „ Agresiuni, ameninţări, insulte“, „Accesul la informaţiile de interes public“, „Insulta, calomnia, dreptul la viaţa privată“, „Conflicte de muncă“, „Etică“, „Legislaţie“. Raportul se încheie cu un sector de anexe în care sînt puse în evidenţă articolele din Noul Cod Penal şi din Noul Cod Civil, care afectează libertatea presei şi, de asemenea, din Codul Deontologic Unic, document adoptat deConvenţia Organizaţiilor Media din 23-24 octombrie 2009, dar rămas „opţional“ – ceea ce este grav, pentru