Domnule presedinte, Orice proces are doua parti. Fiecare din ele crede ca are dreptate. Din nenorocire, cu exceptia cazului din fabula, in istoria omenirii, de la maimuta pana la Bill Gates, nu s-a intamplat ca un judecator sa dea dreptate ambelor parti. Nu poate. De aceea, dupa un proces, va fi totdeauna o parte multumita si una nemultumita. La sedinta de bilant a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie din 20 februarie 2006, Traian Basescu a lansat un atac dur la adresa judecatorilor denuntandu-i ca fiind corupti.
Domnul presedinte isi justifica interventiile sale zbanghii prin dreptul sau de cetatean la a avea si mai ales la a exprima o opinie.
Asertiunea sa despre judecatorii corupti ar putea fi interpretata drept parerea Mitei Baston ajunsa presedinte prin vot direct si universal. Pentru ca propozitiile apodictice si mai ales generalizante sunt apanajul mahalagioaicelor cu pretentii din satira lui Caragiale. Ele sunt gata sa declare, iesite la gard in halat si tarlici: Barbatii e rai sau Iubirea e un lucru foarte mare.
In contextul din 20 februarie, declaratia lui Traian Basescu nu exprima insa o simpla parere, trecuta prin capul domniei sale ca umbra unei melancolii prin privirile poetului inamorat.
Exprima un interes. Un crancen interes. Unul de ordin general mai intai.
Sa ii scarpine pe burta pe procurorii deveniti rapid armata de manevra a lui Traian Basescu in cruciada de stalcire in batai a statului de drept, asa cum minerii fusesera armata lui Ion Iliescu in aceleasi scopuri. Nu intamplator, compromiterea imaginii judecatorilor s-a facut in contextul deplangerii procurorilor. Care procurori, vezi Doamne!, isi vad mareata lor truda spulberata de un judecator. Nu era doar o incurajare a procurorilor de a comite abuzuri. Era si o favorizare a abuzurilor acestora prin tentativa, evidenta, de a intimida ju
