În cadrul show-ului Mari români, ce-şi va afla deznodămîntul în curînd pe TVR1, mareşalul Ion Antonescu s-a clasat între primii zece (ar fi fost pe 4 sau 5 - spun sursele mele, pe cît de discrete, pe-atît de sigure). Cei zece vor fi subiectul a zece documentare - aflate acum în faze diferite de producţie. Regizorul timişorean Florin Iepan, autorul unui zguduitor film despre decreţeii de după 1967 ai lui Ceauşescu, urmează "să acopere" subiectul Antonescu. Scop în care mi-a propus o onorantă colaborare.
Şi aşa am aterizat duminică 20 august a.c., tîrziu pe seară, pe cochetul aeroport din Iaşi. Nu e foarte uşor să răzbaţi, de acolo, spre centru - nu e un indicator, preţ de kilometri. Dacă lucrurile ar fi stat aşa şi în 1941, probabil că aliaţii nemţi nici n-ar fi nimerit Prutul - mai ales că s-a atacat tot noaptea. Nu-s indicatoare, dar noroc cu oamenii, care-s superamabili - şi, pe la ora 23, am ajuns la un decent trei stele central.
Luni, la micul dejun, am stabilit ordinea filmărilor. Într-un buzunar al pantalonilor aveam un portmoneu banal, bărbătesc, cu bani, acte, carduri şi cartele, chitanţe şi bileţele, mai mult incomod decît încăpător. La rugămintea mea, dra Mădălina Roşca, producătoare la TVR, a acceptat ca, pe timpul filmărilor, să mi-l ţină în rucsacul pe care îl purta pe umăr (unde avea propriul portmoneu, un mp3 player, minicasete video şi alte gadgeturi). Plecăm, în grabă, spre cimitirul evreiesc din cartierul Păcurari. Oprim în drum la un Peco. Ajungem apoi la cimitir. E ceva probabil unic în Europa: cum intri pe poartă, undeva în dreapta, se află 270 de morminte cu evrei - ofiţeri sau soldaţi în armata română - căzuţi în primul război mondial, pentru România Mare; la zece metri de aceşti eroi, se află patru mari gropi comune - unde zac sute de rămăşiţe ale altor evrei, din cei 13.000 ucişi în pogromul de la Iaşi, din iunie-iulie 1941.
