Narcis Dorin Ion este directorul Muzeului National Bran. In anul 2006 si-a sustinut teza de doctorat cu tema Elitele si arhitectura rezidentiala in Tarile Române (sec. XIX-XX), in fata unei comisii din care au facut parte acad. Dan Berindei, acad. Dinu C. Giurescu si acad. Razvan Theodorescu. Coordonator stiintific - prof. univ. dr. Ioan Opris. Lucrarea urmeaza sa apara in curand la Editura Oscar Print.
George Grigore Cantacuzino si-a incetat existenta la 23 martie 1913 si a fost inmormântat in somptuosul mausoleu in stil bizantin din Cimitirul Bellu, cu mozaicuri copiate dupa cele de la Ravenna, mausoleu construit dupa planurile arhitectului Ion Mincu. "Socrul meu - isi amintea Maruca Cantacuzino - care se mândrea cu acest cavou mai mult inca decât cu celelalte case ale sale, tot orgoliul neamului, ne destinase fiecaruia un loc. La parter, sub bolta incrustata cu stele de aur, de smaralde, de rosu si de albastru turcoaz, ca cea din bisericile bizantine, locurile noastre, ale lui Mihai si al meu, erau vizavi de mormintele parintilor nostri. Sarcofage masive din piatra sculptata si basoreliefuri purtând armele si coroana imperiala a titularilor".
Dupa disparitia Nababului, palatul de la Floresti a revenit - ca si cel din Bucuresti - celui de-al treilea fiu al sau, principele Mihail G. Cantacuzino (1867-1928), dar acesta nu a mai continuat lucrarile, datorita izbucnirii primului razboi mondial. In acel moment, palatul era terminat in mare parte, fiind necesare doar decoratiile interioare. "In timpul ocuparii tarii de catre nemti - preciza Maria Cantacuzino-Enescu -, acoperisul de arama a servit la confectionarea obuzelor inamice si, in momentul in care copiez aceste rânduri, constructia neterminata sta jalnica in gradina de la Floresti, cu aspect sinistru de ruina fara trecut. Ca doua santinele funebre, doi plopi din Italia, complet usc
