Cati dintre oamenii "orasului dintre vii", carora li s-ar spune ca aici, in aceasta margine de Romanie, s-au creat scurt-metraje care au cucerit Europa cu mult inaintea altor creatii cinematografice de anvergura, ar da crezare acestor vorbe?! Putini! Doar cei care astazi, dintr-o generozitate nesfarsita a destinului, inca mai sunt printre noi si pot, in cuvinte sugrumate de emotie, sa restabileasca povestea unui succes incredibil al anilor 1968, numit simplu "Foita de staniol". Exista oameni care ei insisi, prin viata lor, asa cum a fost ea traita in cursul a zeci de ani, inseamna o istorie. Huseanul Emil Pascal, fostul director al Casei de Cultura „Alexandru Giugaru" este unul dintre ei. Retras, in urma pensionarii, intr-o casa cocheta dintr-un cartier marginas al urbei, Emil Pascal ascunde in sinea lui... o comoara. Ar vrea sa o redea husenilor de astazi, ca sa ii faca mandri de un trecut de o frumusete nesfarsita, dar drama face ca putini, prea putini dintre ei, sa mai fie interesati de bogatia altor vremuri. Emil Pascal a carmuit peste 40 de ani cultura „orasului dintre vii", pe timpul cand orice gest era masurat, suspectat, evaluat. Desi pare aproape imposibil de crezut, in contextul acelor vremuri, o mana de huseni talentati si „eterni voluntari", au reusit, fara bani, numai cu talent si pasiune, ceea ce astazi poate fi considerat un lucru imposibil: crearea unor filme cu care sa cuceresti inimile europenilor! Moldocamera! Sau odiseea succesului fara bani! Emil Pascal a creat la Casa de Cultura, in jurul anilor '60, un cerc al husenilor pasionati de teatru, de film! O mana de oameni, care insufleteau acele brigazi artistice impresionante, privite astazi cu zambete si curiozitate, s-au adunat in acest cerc, pentru a cocheta frumos cu dramaturgia, cu scena. "Am creat acest cerc cu sufletul. Nu aveam bani, era greu. Oamenii veneau cu pasiune si plecau cu multumire