"Nu te mai gandi la ce poti face tu pentru tara, ci asteapta sa vezi ce poate face tara pentru tine, chiar daca astepti o vesnicie si un pic!" Badea Grigore este unul dintre mortii care au votat la referendumul din 29 iulie. Mobilizat de cuvintele inaltatoare ale lui Crin Antonescu, si-a parasit locul de veci pentru a contribui la propasirea patriei. S-a salutat in sectie cu cativa cunoscuti, la fel de reci ca si el, apoi a votat pentru suspendare. De doua ori: o data pentru morti si o data pentru cei vii. Romanii au auzit prima data de Badea Grigore in anii ‘90, cand a primit de la Emil Constantinescu o scrisoare deschisa. Dar personajul exista de ani buni. A vazut lumina zilei cam pe cand era impus comunismul, regim in care a crezut sincer - pentru ca era o idee buna! - , dar de care s-a dezis, ca toata lumea, in decembrie 1989. A participat cu sufletul la revolutie, pentru ca trupul ii era cam anchilozat de la prea multa treaba, dar a mers voios alaturi de Ion Iliescu, atat la alegerile din 1990, cat si la cele din 1992. Asa era trendy! Dar, in 1996, dezamagit de impostura camarilei lui Iliescu si impresionat de promisiunile lui Constantinescu, a trecut de partea CDR. Mare greseala! A murit de inima rea cand s-a prabusit FNI, unde isi depusese agoniseala de o viata, cu scopul de a o tripla in trei zile. Ca sa aiba si el din ce trai la batranete, dupa atata amar de munca. Acum regreta ca a crezut minciunile taranistilor, despre care stia, de la o ruda mai indepartata - Zaharia, parca! - cum ca, pe vremuri, acestia prindeau taranilor hamesiti botnite la gura, ca sa nu-i muste pe boieri de poame. Oricum, din vremea CDR nu si-i mai aduce aminte decat pe Mugur Ciuvica si pe Zoe Petre, care combateau puternic dusmanul de clasa. Dar nu mai tine minte despre care clasa era vorba! In 2000 a fost resuscitat de discursurile energice ale lui Nastase si de revenirea in forta a