S-a întîmplat ca, în ultimul timp, să mă uit, din nou, după o lungă pauză, la televizor: show-ul peste care am nimerit a fost Schimb de mame. Schema lui e, bănuiesc, deja cunoscută: o mamă, în general de undeva din provincie, de cele mai multe ori de la ţară, face schimb cu o alta pentru o săptămînă; locuieşte cu bărbatul şi copiii respectivei, în casa acestora. În primele trei zile păstrează regulile casei, în următoarele trei le impune pe ale ei, avînd dreptul, ba chiar îndatorirea, să schimbe ce i se pare nelalocul lui. Motivaţia pentru care femeile acceptă această situaţie îmi scapă: popularitatea mi se pare insuficientă, dar poate criteriile mele sînt diferite...
Cert este că cele două protagoniste sînt exponente ale unei categorii ce m-a fascinat întotdeauna (probabil pentru că nu am reuşit niciodată să mă ridic la înălţimea ei): cea a gospodinei neaoşe, aparţinînd unei clase submijlocii, de cele mai multe ori.
Ce este, pînă la urmă, o gospodină? Una dintre posibilele abordări este cea de femeie casnică, a cărei activitate se mărgineşte la treburile legate de întreţinerea casei şi îngrijirea soţului şi a copiilor. Cînd am spus "se mărgineşte" nu am vrut, în nici un fel, să spun că acestea ar fi lipsite de importanţă: munca gospodinei este nenormată şi invizibilă, dar importantă. Cît priveşte imaginea ei, consacrată drept cea a unei femei neîngrijite şi mărginite, şi aceasta a evoulat, influenţată de ideologiile consumiste: gospodina ce aspira (şi mai aspiră încă) la albul total şi pur al Ariel-ului sau Persil-ului nu mai e cea supraponderală, cu părul scurt şi făcut permanent, purtînd o rochie înflorată, gen capot: ci una zveltă, îmbrăcată în pantaloni gen sport, naturală şi doctă, măcar în ceea ce priveşte treburile casei. Doamnele prezente la Schimb de mame sînt o combinaţie a celor două accepţii ale termenului de "gospodină". Unele sînt cît
