În decembrie 2005, când Băsescu avea un an de Cotroceni, Antena 3 avea în ţară o audienţă medie de 29.000 de telespectatori.
Vreau să scriu despre halul în care au ajuns televiziunile noastre formatoare de opinii şi aducătoare de voturi. Dar nu am niciun chef să-mi dau cu părerea. Am să arunc nişte cifre seci, ca nuca în perete, ba nu!, ca nuca în plasmă. Fereşte capu'! În decembrie 2005, la un an de când Traian Băsescu era la Cotroceni, Realitatea TV avea o audienţă medie de 142.000 de telespectatori pe minut, la nivel naţional, iar Antena 3 avea o medie de 29.000 de români pe minut. Canalul public TVR1 era urmărit de 741.000 de persoane pe minut.
La Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu din mai 2007, Realitatea TV număra 98.000 de telespectatori pe minut (nepărat pe „minut", pentru că cifrele reprezintă o medie!), iar Antena 3 avea 57.000 de telespectatori. În septembrie acelaşi an, când OTV „pescuieşte" moartea Elodiei, postul lui Dan Diaconescu strângea 143.000 de telespectatori, iar audienţa TVR 1 scăzuse neverosimil la 268.000. În iulie 2008, OTV ajunge pe culmile audienţei naţionale cu o medie de 193.000 de români, fiind a treia televiziune din ţară. (N-am să amintesc de Pro TV şi Antena 1, pentru că cele două televiziuni au fost mereu pe primele două locuri în sondajele de audienţă.)
Alegerile legislative din noiembrie 2008 prezintă următoarea „fotografie": Realitatea TV (183.000), TVR 1 (161.000) şi Antena 3 (102.000). În decembrie 2009, când Traian Băsescu obţine cel de-al doilea mandat de preşedinte, Realitatea TV urcase la o medie lunară de 336.000 de telespectatori pe minut, fiind a treia televiziune din România. O consolare tardivă pentru patronul Sorin Ovidiu Vîntu, după ce se „relaxase" cu Mircea Geoană. Nici Antena 3 a lui Dan Voiculescu nu dormea, ajungând la o medie de 222.000 de telespectatori pe minut. Doar
