Armata Insurecțională Ucraineană a fost una dintre cele mai ample mişcări anticomuniste, fondată în 1942 de Roman Shuhevici și Stepan Bandera. UPA era ramura înarmată a Organizaţiei Naţionaliştilor Ucraineni şi avea ca obiectiv crearea unui stat independent. Cât timp a existat, UPA a luptat cu forțe ale unor diferiți adversari: forţele naziste, sovieticii, autorităţile poloneze. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, UPA a continuat să lupte împotriva autorităţilor sovietice şi a celor comuniste poloneze până pe la începutul deceniului al șaselea.

Armata Insurecţională Ucraineană a fost fondată în 1942, având 3 obiective majore: 1) a servi ca bază pentru formarea unei viitoare armate naționale ucrainene; 2) apărarea sătenilor ucraineni împotriva represiunilor germane 3) împiedicarea partizanilor sovietici, care se organizaseră deja în nord-vestul Ucrainei, să devină apărătorii de facto ai poporului ucrainean. După fondare, Armata Insurecțională Ucraineană și-a crescut neîncetat efectivele și influența în zonă. La un moment dat, activitatea ei acoperea cea mai mare parte a Ucrainei de vest, de unde era capabilă să trimită mici grupuri de partizani care să efectueze raiduri în estul țării.

O estimare germană din acele timpuri considera că efectivele UPA se ridicau la aproximativ 100.000 de soldați, (estimările variază foarte mult: de la 35.000 până la 200.000 de luptători). Acești luptători au efectuat sute de raiduri împotriva secțiilor de poliție și împotriva convoaielor militare germane. La sfârșitul anului 1943 și începutul anului următor, UPA controla o bună parte a teritoriului Volîniei (în afara marilor oraşe) și era capabilă să organizeze servicii diverse în regiunile rurale, precum: școli, spitale și tipărirea de ziare. Germanii estimau că în regiunea Jitomir UPA controla cam 80% din teritoriul împădurit și până la 60% din ter