Vă mai amintiţi de escrocheria Mondragon, de jocul piramidal Caritas, de prăbuşirea dubioasei bănci Columna, de scrisorile nigeriene, de ingineria financiară MCS, de Fondul Naţional de Investiţii sau de falimentul Băncii Turco-Române?

Acestea, dar şi alte înşelătorii şi fraude au lăsat fără bani zeci de mii de români în anii ‘90. Ar fi continuat probabil încă o vreme să facă victime, înainte de a dispărea, dacă o publicaţie ciudată pentru vremea aceea, care încerca să aducă rigoare şi subiecte economice serioase într-o presă fascinată de senzaţional, nu le-ar fi grăbit prăbuşirea, arătând publicului, cu cifre şi dovezi, că împăratul este gol.

Acuzată că destabilizează sistemul bancar sau că nu înţelege „complexitatea pieţelor“ atunci când avertiza, cu aproape doi ani înainte de prăbuşirea FNI, că fondul oferă creşteri nejustificate şi riscă să rămână fără lichidităţi, Capital a continuat să spargă petrecerea de fiecare dată când a descoperit escrocherii care încercau să profite de naivitatea şi de lipsa de informare economică a românilor.

Marile fraude şi înşelătorii nu s-au oprit în copilăria capitalismului, din anii 90. O uriaşă schemă de fraudare a băncilor, cu BRD cap de afiş, anunţată oficial anul acesta de autorităţi, a fost dezvăluită de Capital încă din 2011. Jurnaliştii din anii de început ai revistei reuşeau însă, cu mijloace de documentare mult mai sărace decât există astăzi, ceea ce puţini mai reuşesc acum. Pentru presa vremii, ziariştii Capital erau extratereştri: reuşeau să strângă date relevante şi să le analizeze într-o perioadă în care să obţii o cifră de la instituţii publice sau de la companii era cel mai dificil lucru (chiar şi dobânzile la depozite erau „confidenţiale“), în care nu existau nici telefoane mobile, nici internet. Articolele din revistă vorbeau despre OZN-uri: studii de piaţă, realizate chiar