Cînd călătoreşti, lucrul cel mai interesant este să descoperi locuri cu oameni interesanţi. Persoane pe care le descoperi fascinante şi care te învaţă să-ţi depăşeşti prejudecăţile de locuitor al Capitalei, căruia i se pare că se plasează în centrul lumii...

Comuna Horea, din judeţul Alba, e un astfel de loc. Am ajuns acolo seara tîrziu, pe nişte cărări foarte întortocheate: peisajul era impresionant, pur şi simplu fără cusur, dar destinaţia se tot lăsa aşteptată... Drumul, după o perioadă de pustietate (comuna e mare şi casele răsfirate, pe dealuri şi prin păduri...), ne-a dus aproape de Primărie. Primarul, Cornel Olaru, e primul pe listă: "un om fain", cum el însuşi spune, dar nu referindu-se la persoana lui, ci la cea, generică, a politicianului; în opinia sa, în politică nu ar trebui să intre oricine, ci doar cei "faini"... Extinderea conotaţiilor termenului rămîne de discutat, dilema fiind dacă includem aici şi calităţile morale sau doar pe cele strict fizice... Dacă judecăm după povestea satului Horea, probabil că balanţa se înclină, mai curînd, către cea de-a doua ipoteză: comuna în cauză a cîştigat titlul de "Sat european" amenajînd Dîmbul lui Gîf, un deal al îndrăgostiţilor, pe care, mi se spune, se pot duce numai "amanţii cu amantele", şi nu cei căsătoriţi... Mă simt deja ca în Carmina Burana, într-o plăcută atmosferă de ritualuri păgîne, în care oamenii faini şi falnici, asemenea primarului, se bucură de viaţă pe ritmuri de Carl Orff. Nu mai contează cum se îmbină toate astea cu cultul pentru Horea însuşi (ai cărui descendenţi încă mai împînzesc satul...), pentru eroii şi mitologia naţională în general, precum şi cu tradiţia ortodoxă şi conservatorismul local (în lumina valorilor căruia, dacă cineva nu e căsătorit, e de compătimit şi înseamnă că ceva nu e în regulă cu acea persoană)... Cert e că oamenii de aici nu par să fie supăraţi să se mute