"Numai morţii sunt eroi! Eu n-am vrut să mor şi de aia nu sunt erou! Reţineţi!"
Acestea au fost cuvintele rostite de generalul de armată Victor Atanasie Stănculescu în anul 2004, într-o discuţie-interviu cu omul de teatru Dinu Săraru. Propoziţii aspre, rostite de un militar care a avut un rol deosebit în evitarea declanşării unui război civil în România, la 22 decembrie 1989. Propoziţii simple, consemnate cu grijă pe coperta cărţii "Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips".
Victor Atanasie Stănculescu s-a născut la 10 mai 1928, în oraşul Tecuci (judeţul Galaţi). Tatăl său, Constantin Stănculescu, era locotenent la Centrul de Antrenament al Aviaţiei. Aurora Martac, mama lui Victor Atanasie, fusese angajată la banca "Marmorosh Bank" şi trecuse la catedră, devenind profesoară de contabilitate, corespondenţă comercială, matematică şi ştiinţe comerciale. Însă legăturile familiei Stănculescu cu mediul militar erau profunde. De exemplu, bunicul Ion Martac a ajuns în anul 1928 şeful Intendenţei armatei române. După un miting desfăşurat la Budapesta, în toamna anului 1933, Constantin Stănculescu s-a întors grav bolnav la Bucureşti şi s-a stins la Spitalul Militar din cauza unei duble pneumonii.
Rămas orfan, Victor Stănculescu a fost îndrumat de mama sa, în anul 1939, să se înscrie la Liceul Militar "Mihai Viteazul" din Târgu-Mureş - unde a urmat doar clasa întâi. Apoi, partea de nord-vest a Transilvaniei a fost cedată fără luptă Ungariei, după Dictatul de la Viena. Liceul militar s-a mutat la Timişoara, apoi la Alba Iulia. În acele condiţii, mama sa a hotărât ca Victor să urmeze cursurile unui liceu din Braşov. Imediat după absolvirea liceului, viitorul general a plecat la Cluj-Napoca, unde, în final, a urmat cursurile Facultăţii de Matematică-Fizică. După doar câteva luni, a renunţat la cursurile universitare şi a intenţionat să-şi reia pregăt