Cu aerul unui funcţionar necăjit din Gogol, Sebi Lăzăroiu e de fapt pe cai mari. Sculă. Nimeni nu-l bănuieşte în costumele triste că ar gândi altfel decât un slujbaş narcozat în zi de salariu.
Tata Omida (cum l-a premiat Berceanu, olteanul miştocar uns cu toate alifiile) face un tandem de vis cu preşedintele Băsescu. Adică aşa cum se visa când număra procente pe eşantioane. Altfel, la câte tâmpenii a scos pe gură, la câte basme a înşirat, nu numai că bunica nu s-a supărat, dar l-a lăsat şi la geam să scoată limba la doamne. Şi la Boc. Merde, cum ar suna pe turceşte. Deoarece, pasămite, Boc ar fi la cuţite cu preşedintele. Ultima idioţenie. Îi ţine Băsescu pe toţi în mână de zbârnâie ca fostul CPEx al lui Ceauşescu.
Uneori, Sebi face pe năstruşnicul. Îşi permite să se joace şi cu bereta de marinel a lui Goe, toţi se miră, uite-al dracului, cum se dă cu patinele pe chelia marinarului! Aiureli.
Se ştie, cine a trebuit să plece de la Cotroceni, a plecat. Mai toţi. În afara sociologului ponosit. Fiindcă în preajma alesului, Lăzăroiu şi-a descoperit a doua natură. Dacă nu cumva o fi chiar prima. Gândeşte ca o prelungire a lui Băsescu. Iar în zilele bune o şi întrece. Spirit ludic, prelungitorul sociolog face, desface, aranjează viitorul în tandem cu marinarul. Suntem ultimii la proiecte europene, dar la conspiraţii şi diversiuni ăştia rad concurenţa.
Marea constipaţie de la Cotroceni după modelul juvenil Marea bătălie de la Iazul mic. Auzi viclenie, găselniţa cu Sebi la Muncă şi salarii. Că nu era să trâmbiţeze necesitatea unui alt partid în timp ce lustruia fotoliul la Cotroceni. Asta a făcut-o Traian. Sebi trece drept vocea lucidă a maselor de 10-12 la sută, câţi au mai rămas în PDL. De aici toată tevatura cu Mişcarea Populară, care simte nevoia vampirică de sânge proaspăt, de care pomenea deunăzi şi Popeye. Vorba
