Cel mai populat judeţ din România, renumit pentru staţiunile de pe Valea Prahovei, rafinării, dar şi podgoriile în care se produc unele dintre cele bune vinuri din ţară, şi-a luat numele de la fenomenul care se produce pe râul de-a lungul căruia se întinde din vechime judeţul

Râul Prahova a fost mai întâi Prahoviţa, un diminutiv care provine din slavul „prah“, în româneşte praf. Nu este vorba, însă, despre praful propriu-zis, ci despre o metaforă care se referea la apa care, în cădere, se transforma în picături mărunte, asemănătoare firelor de praf.

Istoricul ploieştean Dorin Stănescu ne-a ajutat cu mai multe informaţii inedite despre originea şi istoria numelui judeţului Prahova, „relaţiile“ cu vecinii şi transformările teritoriale de-a lungul timpului.

Din istoria organizării si reorganizării administrative a judeţului Prahova 1482-1968.

O istorie de şase secole

Istoricul Dinu Giurescu, în lucrarea „Ţara Românescă în secolele XIV-XV“, consemnează că judeţul Prahova alături de alte judeţe din Ţara Românească apare în documente în 1482 (numele de Prahova apare chiar în documente mai timpurii –începutul secolului al XV-lea), iar numele său provine de la râul Prahova, de-a lungul căruia se întindea la vremea respectivă judeţul.

Această denumire nu este, desigur, singulară, existând o frapantă similitudine cu alte judeţe, care şi ele îşi iau denumirea de la râurile care curg pe teritoriul ocupat de ele - Ialomiţa, Dâmboviţa, Argeş, Buzău sau Gorj.

Prahova un toponimic… praf

Prahova râul şi fostul judeţ din Muntenia (în momentul apariţiei lucrării din care cităm 1963, judeţul era desfiinţat, România fiind organizată după model sovietic în regiuni) cu diminutivul Prahoviţa provine din slavul prah în româneşte praf, rezultă că sensul toponimicului nostru este metaforic, nu este vorba despre praful propriu zis, ci despre apa