GHIŢĂ SAU \"NO NAME\". Cum e mai bine să hrăneşti godacul: cu lături sau cu furaje? Mai ieftin nu înseamnă mai bun! Concluzia? Râmătorul fără nume n-are gust! Sursa: CODRIN PRISECARU

Porcul e pentru români ca orezul pentru chinezi. Dilema e care-i mai bun? Cel crescut în cocina din fundul curţii, de lângă budă, hrănit cu lături sau cel din supermarketuri, alimentat cu concentrate. Până şi Sorin Minea, preşedintele companiei de procesare a cărnii Angst, zice că se dă în vânt după şoriciul porcului de ţară.

Xena, Hera şi Hercule

Doina Biţă, din Zimnicea, are, mai nou, o crescătorie de godaci vietnamezi. Are şi d-ăilalţi, da’ nu de vânzare. Îi place să-şi boteze râmătorii în funcţie de personalitate: "Mai întâi, le-am zis aşa, la mişto..., apoi, ne-am ataşat de animale pe bune şi, văzându-le comportamentul, le-am botezat!"

Femeia are o microfermă de porcuşori vietnamezi şi autohtoni în propria bătătură. Vânzarea mare o are la cei cu pedigree de Saigon. Numele, însă, sunt de sorginte mitologică. Anul trecut i-a avut pe Xena, Hera, Gabrielle şi Hercule. Anu’ ăsta, îi are pe urmaşii lor, cu aceleaşi nume. Zice că porcul botezat e mai gustos: "Da-ţi vine greu să-l tai!". E expertă în comportamentul porcesc: "Purceaua dominantă e liderul de grup. Vierul stă mai încolo... Dacă se supără scroafa, îl pune cu botu’ pe «adidaşi»!".

"Noi nu le dăm concentrate"

Doamna Doina vinde porcu’ vietnamez de patru luni şi şaizeci de kile cu 450 de lei. Pe cel autohton, dar cu genitori din ţara lalelelor, nu l-a dat. L-a mâncat:" E bun şi al nostru, dacă are un nume! Io i-am zis Jockser la al meu! Era olandez, de carne! A fost super! Da’ dacă-l prindeau vietnamezii, îl făceau praf!".

Cât despre gust? "Nu suportă comparaţie! Noi nu le dăm concentrate şi hormoni ca la crescătorie. Atâta doar, că-s mai scumpi! "«O