cu rivalii din străinătate, ceea ce contravine obligaţiilor asumate prin Tratatul de la Roma. Printre alte exemple, este citat cazul NOVARTIS. Atunci când, în ianuarie 2005, compania cu rivalii din străinătate, ceea ce contravine obligaţiilor asumate prin Tratatul de la Roma. Printre alte exemple, este citat cazul NOVARTIS. Atunci când, în ianuarie 2005, compania farmaceutică elveţiană a lansat o preluare ostilă a companiei franco-germane AVENTIS, guvernul francez s-a opus, incitând o întreprindere franceză să procedeze la fel.

O altă acuzaţie adusă Franţei este lipsa sa de entuziasm în a deschide piaţa muncii, "aflându-se, dimpotrivă, în fruntea contraofensivei privind libertatea de a lucra în spaţiul comunitar". O a treia acuzaţie priveşte modul în care Franţa s-a opus celebrei directive europene privind liberalizarea serviciilor: "Preşedintele Chirac a denunţat propunerile europene în mai multe ocazii, afirmând că liberalismul este la fel de primejdios precum comunismul… iar Comisia Europeană a cedat şi a retras proiectul".

Este foarte criticată atitudinea Franţei şi în ceea ce priveşte domeniul liberei circulaţii a mărfurilor, fiind evocat episodul din iunie 2005, cu blocajul produselor textile chinezeşti la frontierele UE. În final, se reaminteşte că Franţa a rămas în urmă în ce priveşte transpunerea directivelor europene în legislaţia naţională "şi s-a arătat adesea gata să nu respecte legislaţia comunitară atunci când o anumită măsură nu îi convenea". Ca exemplu sunt date prevederile extrem de stricte ale Pactului de Stabilitate care stipulează că statele din zona euro trebuie să respecte baremuri fixe în ce priveşte deficitul şi datoria publică, adică să le menţină sub 3% şi, respectiv, 60% din PIB. Autorii susţin că Parisul nu a ţinut seama de reguli şi a impus o rediscutare a Pactului, în timp ce ţări mai mici, precum Irlanda sau Portugalia, au