•Analiza spectrala a Romaniei (6). Semne bune
Din articolele de pina acum, rezulta ca nu avem prea multe motive de optimism in ceea ce priveste evolutiile post-decembriste din Romania si, mai ales, in ceea ce priveste viitorul. Asta nu inseamna insa ca autorii volumului Fetele schimbarii. Romanii si provocarile tranzitiei (Editura Nemira, 1999) nu s-au straduit sa puna in lumina si semnele bune, atitea cite sint. In primul rind, trebuie semnalat ca, in ciuda neincrederii mereu crescinde in partidele politice, institutiile politice si in clasa politica autohtona, optiunea romanilor pentru un sistem politic democratic, fundament pe pluralism si alegeri libere, a ramas mereu majoritara. In opinia mea, este vorba despre un semn de maturitate politica, o maturitate incapabila sa reformeze un sistem politic care si-a epuizat resursele si care risca sa demotiveze politic populatia pina la un nivel la care sa puna in pericol insasi democratia. Cu regret, trebuie sa constat ca brava noastra clasa politica este incapabila sa formuleze concluziile necesare din semnalele pe care i le transmite aproape cu disperare populatia care, odata la patru ani, devine electorat.
Un al doilea semn incurajator este persistenta romanilor in optiunile lor favorabile integrarii europene si euro-atlantice, persisnenta ce denota, in substanta, aderenta la valorile occidentale ale capitalismului democratic. Nici esecurile de pina acum in ce priveste integrarea, nici macar bombardamentele NATO nu au reusit sa schimbe sensul acestei optiuni, chiar daca i-u calmat semnificativ intensitatea. Totusi, o optiune de aproape 90% pentru NATO in 1997 era nerealista si marturisirea despre lipsa din informare a romanilor pe fondul unei "isterii" oficiale si de presa in ce priveste integrarea. Scorul de acum - intre 52% in sondajul CURS si 57% in recentul sondaj IMAS - este mult mai rati
