Un spectacol de "teatru adevarat", simplu, fara artificii, dar care transmite o puternica emotie publicului, il conduce abil de la ras la o lacrima discret provocata, ofera Oana Pellea si Mihai-Gruia Sandu, atat ca actori, cat si ca regizori ai piesei lui Matei Visniec, "Buzunarul cu paine".
De-a lungul timpului am urmarit mai multe spectacole, in diverse versiuni regizorale, cu piesa lui Matei Visniec, "Buzunarul cu paine". Este o comedie in stil absurd, amara, in care doua personaje comenteaza descoperirea unui caine, ce a fost aruncat de cineva intr-o fantana secata. Povestea este, evident, un pretext de a arata binele si raul ce salasluiesc in fiecare dintre noi. Nici o versiune regizorala, de pana acum, nu a reusit sa impuna emotionant tema propusa de dramaturg. Oana Pellea si Mihai-Gruia Sandu si-au asumat ca actori, dar si ca regizori, sa ne trezeasca la realitate, sa ne provoace sa gandim la generozitatea si lasitatea intalnite la tot pasul, specifice oricarui om, si au reusit un spectacol admirabil, unicat in peisajul teatral actual. Iata ca si actorii pot fi regizori, bazandu-se pe harul lor ca interpreti! Fara sa-si caute nici un sprijin in scenografie si efecte de imagini teatrale, pe o scena goala, cu un mic "tub" plasat in mijlocul ei pentru a marca fantana - de unde se sugereaza ca latra, uneori, disperat, un caine -, cei doi construiesc impresionant un univers prin interpretarea cu maiestrie a personajelor. Doi domni in frac, cu melon, "cinici si superficiali, inteligenti si penibili, generosi si lasi" - ca orice individ de astazi - comenteaza cauzele pentru care acel "suflet" a ajuns in fantana. Pretextul comentariilor e speculat cu rafinament de Oana Pellea si Mihai-Gruia Sandu. Sunt de un comic irezistibil constatarile situatiilor, inteligent plasate si redate cu nuante si expresia adecvata de Oana Pellea. Este cuceritor prin sin