A. Criza financiara nu este terminata inca. BCE a anuntat ca grupuri bancare europene ar trebui sa procedeze la stergeri de datorii (write-offs) de peste 200 miliarde euro in 2010 si 2011; curatarea bilanturilor are deci cale lunga de urmat. Mai mult, exista o teama manifesta, a nu putine banci mari europene, de a fi publicate rezultate ale testelor de stress, ceea ce nu face decat sa intretina neincrederea pe pietele inter-bancare. In ultimele saptamani s-a simtit acelasi sindrom ca in perioada de dupa prabusirea lui Lehmann Brothers --fapt dovedit si de dobanzile pe aceste piete. Ceea ce ingrijoreaza tot mai mult este criza datoriilor suverane, in conditiile in care interventii guvernamentale pentru salvarea sistemelor financiare cumulat cu efecte ale declinului economic accentuat (care a redus incasarile bugetare), au marit copios deficite bugetare publice. Proiectiile privind datoriile publice indica a crestere a lor considerabioa in anii ce vin.
Istoria crizelor financiare (vezi si cartea lui Carmen Reinharrt si Kenneth Rogoff, "This time is different", Princeton University Press, 2009) arata ca, adesea, ele au fost urmate de stari foarte complicate ale bugetelor publice si chiar de falimente ale unor tari. Obsesia guvernelor in SUA si in Europa este cum sa faca in asa fel incat sa concilieze nevoie de a stopa declinul economiilor (relua cresterea economica) cu tinerea sub control a datoriilor publice.
Sunt constatari de facut privind reactia pietelor financiare fata de adancirea deficitelor bugetare (si cresterea datoriilor publice).
Astfel:
a) dimensiunea deficitelor bugetare conteaza cu atat mai mult cu cat se poate prezuma ca criza financiara/economica este insotita de o pierdere permanenta de productie (care inseamna venituri bugetare diminuate);
b) datoriile private, acolo unde sunt mari, influenteaza riscuril
