La început, festivalurile de film aveau covor roşu; acum au broadband şi se folosesc de internetul de mare viteză.
Ieri. Era în 1932 când contele Giuseppe Volpi di Misurata, preşedintele Bienalei de artă de la Veneţia, avea iniţiativa unui eveniment numit pe atunci „Esposizione d'Arte Cinematografica", ce avea să fie organizat în cadrul Bienalei. Evenimentul, cunoscut mai târziu sub numele de Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, a fost prima ceremonie de acest gen din lume. Desfăşurat pe terasa Hotelului Excelsior de pe Insula Lido din Veneţia, elegantul eveniment aducea laolaltă cele mai sonore nume ale industriei cinematografice din întreaga lume. Prima ediţie nu a fost una competitivă. Neexistând premii oficiale, s-a organizat un referendum, la care publicul a votat cel mai bun film ca fiind „À nous la liberté", în regia lui René Clair.
A doua ediţie a festivalului se întâmpla doi ani mai târziu, în vara anului 1934, şi includea, pentru prima dată, o competiţie la care au fost înscrise filme din 19 ţări. Cum nu exista încă ideea de juriu, câştigătorii premiilor au fost hotărâţi de către preşedintele festivalului. Premiul pentru cel mai bun film străin a fost acordat documentarului „Man of Aran", realizat de către americanul Robert Flaherty. Datorită popularităţii crescânde a evenimentului, începând cu anul 1935, festivalul s-a organizat anual, căpătând o amploare şi un prestigiu din ce în ce mai mari.
Azi. În Franţa se desfăşoară în prezent primul festival de film francez organizat exclusiv pe internet. Accesibil în perioada 14-29 ianuarie la adresa myfrenchfilms.com, festivalul oferă publicului internaţional cele mai recente producţii franceze ale realizatorilor tineri şi reprezintă o colaborare între Unifrance, organismul însărcinat cu promovarea cinematografiei franceze în lume, şi website-ul AlloCiné. Accesibile de la orice calcula
