Pe frontispiciul Salii Studio de la Casa Studentilor, unde Teatrul Ludic monteaza majoritatea productiilor sale, se poate citi urmatorul fragment din B. Brecht: "Nu numai arta actorului trebuie invatata, ci si arta de a fi spectator". In cazul spectacolului "Un soarece batran de teatru", dupa Cantecul lebedei de A.P. Cehov, in regia lui Aurel Luca, ce-a avut premiera pe 29 octombrie, preluam din mers arta spectatorului, deoarece personajul Nikita Ivanici este directionat pe parcursul reprezentatiei, prin gestica, modalitatile de adresabilitate si cerintele de feedback ale interpretului (Radu Mihoc in rolul lui Vasili Vasilici) inspre public. Pe 13 noiembrie spectacolul a participat la Festivalul de Teatru National "Seri in lumea Thaliei" de la Ploiesti. Majoritatea regizorilor obisnuiesc sa tradeze autorul prin decupaje masive operate in corpul textului, Aurel Luca, dimpotriva, il tradeaza pri adaosuri si constructii de sens, asupra carora isi pune amprenta personala. Cantecul lebedei, piesa intr-un singur act, dateaza din 1887 si este o zguduitoare profesiune de credinta a actorului: actorul traieste si moare in teatru. Discursul actorului oscileaza intre entuziasm si deznadejde, intre sacru si profan in raportarea la arta. Intre pustiul salii de spectacol noaptea ("groapa asta"), dupa ce toti ceilalti au plecat, si plenitudinea conferita de reintalnirea cu roluri de altadata; intre cugetarea trista ca "nimic nu e sfant in arta", pentru ca actorul nu-i decat un "mascarici" si distinctia conferita de marile interpretari (Boris Godunov, Regele Lear, Hamlet); intre dragostea pentru public si sentimentul ca relatia public-actor nu-i decat una bazata pe vanitatea spectatorului; intre un tur de forta actoricesc si amaraciunea ca din stralucirea vremurilor trecute n-a mai ramas decat un "cui ruginit", o "lamaie stoarsa", o "umbra". Pe de o parte, arta este demascata in lat