Liderii sindicali în România par să fie o castă aleasă pe viaţă. Puţine figuri noi s-au putut afirma în ultimii ani în ac­ţi­u­nile de apărare a intereselor salariaţilor, principalul obiectiv al sindicatelor. În unele cazuri, perpetuarea mandatelor de conducere s-a "cuplat" cu acumularea unor averi impresionante, liderii devenind importanţi oameni de afaceri cu interese divergente faţă de cei pe care îi reprezintă. În timp ce sindicatele pierd din patrimoniul propriu, îşi diminuează vigoarea revendicărilor, figuri notorii de sindicalişti au pătruns în topurile ce­lor mai importante averi din România. Faptul că legislaţia nu-i obligă pe liderii de sindicat să-şi declare averile determină perpetuarea unor anomalii nu numai morale, dar perturbă şi me­ca­nismul democratic al dialogului social, favorizează formarea unor sindicate galbene, coordonate în fapt de patronate sau ministere. Cazul emblematic pentru acest "fenomen" specific românesc este cel al liderului FSLI Petrom, Liviu Luca. El a acumulat în timp o avere, cu dimensiuni greu de imaginat pentru un simplu membru de sindicat. Investigaţiile noastre au jalonat câteva dintre reperele "imperiului Luca". Proprietăţi imobiliare numeroase în Ploieşti, localităţile Vărbila, Brebu; crame, exploatare piscicolă, afaceri diverse în viticultură şi mass-media. Majoritatea lor au un acţionariat stufos, ale cărui ramificaţii se pierd prin paradisuri fiscale. Am intrat în posesia unor documente care demonstrează că "inima" afacerilor sindicalistului-nabab – PSV Company – este controlată de Liviu Luca, prin firma Berhill Limited, înscrisă în Cipru. Liniştea lui Liviu Luca este asigurată de un sistem de protecţie organizat pe principiile serviciilor de informaţii, de relaţii strânse cu Poliţia din Prahova. În aceste condiţii, Liviu Luca, păstor al sindicaliştilor din industria petrolului, a ajuns să fie un lup pus paznic la o