Privind spre cifrele proste publicate de HSBC cred ca trebuie sa ne punem o intrebare interesanta: daca acesta este de fapt inceputul adevaratei crize? Daca aburii iluzorii ai cresterii de pana acum vor disparea si ne vom trezi brusc intr-o lume brutal de adevarata din care ne vom pune din ce in ce mai multe intrebari referitoare la naivitatea si prostia care ne-au guvernat pana acum? Desigur, pentru unii poate suna nebuneste, dar am si un rationament.

O sa incep prin a imparti(fortand sensul termenilor) produsele financiare in doua categorii: in prima categorie - pe care o voi denumi reala - voi include creditele si asigurarile directe asociate acestora(adica produsele financiare de baza), in timp ce in a doua categorie - pe care prefer sa o denumesc virtuala - introducem produsele financiare derivate. Legatura dintre cele doua categorii este una puternica: produsele reale au fost baza pentru produsele virtuale care, la randul lor au devenit baza pentru alte produse virtuale intr-un lant teoretic infinit, dar care, din punct de vedere practic, nu a putut suporta mai mult de cinci nivele de derivare.

Avantajul produselor virtuale era dat de capacitatea de generare a unor profituri substantiale in conditii iluzorii de siguranta totala. In momentul in care profanii au inteles acest lucru a inceput nebunia. Produsele virtuale au inflorit pe o piata in care cererea era net inferioara ofertei. Ca o prima solutie au aparut produsele virtuale de nivele superioare(3,4 si 5). Cand piata a redevenit aglomerata s-a simtit nevoia extinderii bazei reale. Astfel a inceput sa curga cu finantari ieftine si, pe fondul presiuni banilor fabricati de banci, normele de creditare au devenit din ce in ce mai laxe deoarece orice noua intrare in zona reala conducea la oportunitati fabuloase in zona virtuala. Cum normele au devenit laxe, bancile s-au deschis clientilor proble