Dacă tot e Ziua Independenţei, ce-ar fi să explorăm niţel "mica istorie" a "marelui bărbat al Americii" - la George Washington ne referim, of course - şi să aflăm cam ce se întâmpla în bucătăria de la Mount Vernon în ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea.
Vom avea surpriza să descoperim perindându-se prin sufrageria reşedinţei generalului lumini şi umbre ale veacului, personagii notorii în epocă, oameni care cunoşteau şi se ţineau de toate normele servitului mesei, ale distracţiilor şi ale ospitalităţii valabile către sfârşitul anilor 1700.
George Washington însuşi spunea odată, râzând, referindu-se la propria-i casă, că este "o tavernă bine aprovizionată"şi, într-un fel, avea dreptate să afirme asta. Pentru că, spun biografii săi, în ultimii 20 de ani de căsătorie, cuplul Washington prânzise în intimitate doar de două ori. În rest, sufrageria era întotdeauna plină, şi nu doar prietenii sau politicienii erau cei care se pomeneau invitaţi la masă, la orice oră din zi şi din noapte, ci şi simplii cetăţeni, curioşi să stea în preajma Preşedintelui, fie şi numai pentru câteva ore.
George Washington nu se temea niciodată că nu va avea cu ce să-i omenească pe oaspeţi. "Un pahar de vin şi o bucată de carne de oaie sunt întotdeauna gata, iar persoanele care să se desfete cu ele sunt întotdeauna binevenite", scria primul preşedinte al Americii unuia dintre amicii săi. Nicholas Cresswell, unul dintre acei mulţi musafiri simpli care i-au călcat pragul, avea să scrie, de altfel, în jurnalul său: "El oferă o masă excelentă şi un străin care s-ar afla în trecere întotdeauna va fi primit de el cu ospitalitate". Anne Petri, unul dintre istoricii vieţii cotidiene a lui Washington, ne spune că deşi costurile acestor prânzuri şi dineuri cu mulţi oaspeţi erau destul de mari, Washington nu avea nevoie de prea mulţi bani cash, pentru că domeniu
