Nu cred să existe vreun bucureştean care să nu fi stat cu maşina, cu taxiul sau cu mijloacele de transport în comun blocat în trafic măcar de zece ori în viaţă. Înjurăturile din trafic, de la cozile la semafoare, din intersecţiile blocate şi pasajele inundate şi parcările supraaglomerate ne-au intrat în sânge. Nu te mai enervează când şoferul de taxi îţi dă maneaua la maximum, când îşi aprinde ţigara fără să te întrebe. Nici nu mai tresari când auzi o femeie fr

Nu cred să existe vreun bucureştean care să nu fi stat cu maşina, cu taxiul sau cu mijloacele de transport în comun blocat în trafic măcar de zece ori în viaţă. Înjurăturile din trafic, de la cozile la semafoare, din intersecţiile blocate şi pasajele inundate şi parcările supraaglomerate ne-au intrat în sânge. Nu te mai enervează când şoferul de taxi îţi dă maneaua la maximum, când îşi aprinde ţigara fără să te întrebe. Nici nu mai tresari când auzi o femeie frumoasă înjurând ca un birjar la volan.

E deja normal... Uneori îţi vine să renunţi, să te faci pieton. Aud tot mai des pe la emisiunile matinale cu informaţii din trafic cum un motocilist a ajuns cu nu ştiu cât mai repede la serviciu decât colegul lui automobilist, cum un maratonist a alergat mai repede decât maşina pe aceeaşi distanţă, ba chiar cum un pieton a bătut lejer automobilul în trafic.

Eroare, pe jos e la fel, dacă nu mai crâncen. Cozi interminabile la metrou, la tramvaie, ba chiar am văzut o coadă la scara rulantă dintr-un magazin ori în aşteptarea taxiurilor singurului furnizor de astfel de servicii – proaste – de pe Otopeni. Coada a devenit parte din noi, iar Bucureştiul arată ca un balaur uriaş cu mii de cozi interminabile. Oraşul începe să se prăbuşească sub propria sa greutate, e clar că nimeni, niciun arhitect-şef, niciun specialist nu a anticipat că se va a