Dincolo de Prut, politica a sfârşit prin a deveni drama neputinţei politice a moldovenilor. Privind spre Occident şi spre Rusia, politicienii de la Chişinău rămân astăzi la fel de

Dincolo de Prut, politica a sfârşit prin a deveni drama neputinţei politice a moldovenilor. Privind spre Occident şi spre Rusia, politicienii de la Chişinău rămân astăzi la fel de debusolaţi ca şi cu două decenii în urmă, incapabili să ancoreze Republica Moldova în spaţiul european şi euroatlantic. Dar de ce se cramponează elitele proeuropene de la Chişinău de spaţiul CSI-ist? De ce sunt împotriva NATO?

A vorbi despre Republica Moldova nu este uşor. Înseamnă să redefineşti unele concepte şi să faci un exerciţiu de echilibristică mentală. În această parte a Europei, paradoxurile vieţii social-politice, economice şi identitare au devenit norme cotidiene pe care occidentalii sau românii cu greu le pot explica. Ceea ce ieri părea o utopie, astăzi devine realitate şi viceversa. Auzindu-l astăzi pe preşedintele Voronin vorbind despre necesitatea aprofundării relaţiilor cu Rusia, iar pe Smirnov - despre cooperarea cu Uniunea Europeană, europenilor le este dificil să înţeleagă politica de peste Prut.

Artă a posibilului, politica a constituit în mod tradiţional apanajul elitelor intelectuale şi economice ale societăţii. |n Occident, interesul major al elitelor a coincis mult timp cu interesul naţional, care continuă să fie şi în prezent numitorul comun al acestor interese. Într-o democraţie autentică, concurenţa intereselor face ca societatea să evolueze în mod armonios pe o traiectorie politică destul de previzibilă. Fie că la guvernare erau social-democraţii, fie democraţii şi liberalii, interesul strategic al României de aderare la NATO şi la UE a rămas neschimbat, deoarece acesta reprezintă chintesenţa voinţei majorităţii absolute a populaţiei.

Or, Republicii Moldova î