Am subestimat-o pe Elena Udrea. Dintr-un falfait de gene, fostul consilier prezidential il impinge spre demisie pe seful executivului Calin Popescu-Tariceanu, demonstreaza ca actul de justitie este inca legat telefonic-ombilical de politic si decredibilizeaza campania anticoruptie a presedintelui Traian Basescu.

Elena Udrea a dezvaluit episodul telefonului dat de Tariceanu procurorului general Ilie Botos in ziua retinerii lui Dinu Patriciu, tintind premeditat in premier, dar fara sa realizeze efectul pervers al atacului ei. Informatia privind conversatia pe tema Patriciu nu putea fi obtinuta altfel decat in calitatea ei oficiala de consilier prezidential.

De altfel, ea insasi a recunoscut ca avea acces la multe dintre documentele si datele ce-i erau destinate lui Basescu. Se poate presupune ca Traian Basescu stia de 6 luni ca premierul Tariceanu l-a sunat pe procurorul general sa se informeze in dosarul „Patriciu", chiar in ziua in care prietenul si partenerul sau de afaceri - fapt de notorietate publica - era cercetat in stare de arest.

Dar a tacut, desi era de datoria lui sa ceara explicatii publice, poate chiar demisia sefului executivului.

Gestul lui Tariceanu este grav, indiferent de argumentele pe care incearca sa le aduca astazi premierul invocand o procedura normala de consultare intre seful guvernului si procurorul general.

Este grav pentru ca, pana acum, procurori si magistrati au impartit dreptatea cu masura deciziei politice, in urma unor declaratii publice sau telefoane de sus.

Din acest motiv, la capitolul mare coruptie (dosarul „Patriciu" se incadreaza in categoria denumita plastic de ambasadorul Marii Britanii Quinton Quayle „crocodili"), performanta justitiei este sub asteptarile Uniunii Europene.

La fel de greu de inteles insa este si tacerea presedintelui. Daca fusese insti