- Editorial - nr. 668 / 9 Noiembrie, 2010 Sub biruinta birurilor grele" ale vietii, plangandu-i pe "parintii care mor", ca o premonitie prin timp, Poetul scria, nu demult: "Eu sunt cel care va urma"...Ultimul poem din cartea "Pana la capat" (aparuta in anul 2002), purtand si titlul volumului, singurul incadrat in chenar negru, este si mai edificator in acest sens al prevestirii sfarsitului, dar si dovada a profesiunii de credinta: "Traiesc si mor in fiecare zi,/Cartela mea de viata se descarca,/Scriind, pe viata si pe moarte, parca,/Paradoxal, de teama de-a muri.// Traiesc atat cat scriu si mor scriind,/Supus bolnav al insomniei mele,/Grabind consumul tragicei cartele,/Cu orice text, cu fiece colind.//Refuz longevitati de domnitor,/Desi fiinta mea intreaga stie/Ca a nu scrie e o terapie/Si ca, pe cat traiesc, si scriu, si mor.//Apun si eu, sub soarele in scapat,/ Si ma transcriu aici, pana la capat". E vorba aici despre acea "hemografie poetica", sintagma draga lui Nichita Stanescu. Si, atunci cand nimeni nu se astepta, a urmat el, Poetul. Nascut in Basarabia ("S-aude Basarabia cum plange/ de dorul tarii pierdute pe vecie"), crescut la Barca (Oltenia), apoi traitor si creator de exceptie, in Bucuresti, s-a zbatut, a suferit si a dat totul pentru tara. Tara fara care nu putea trai. Nonconformist, o inteligenta debordanta, lider de generatie, intelectual de stanga, omul si creatorul ne-a parasit, lasand o tara bolnava cu valori rasturnate. Zeci de mii de romani, in acelasi glas, in aceeasi durere, si-au luat ramas bun de la el, la Uniunea Scriitorilor si la Ateneul Roman, ca de la un sef de stat, cu onorurile militare ale Regimentului de Garda, intr-un emotionant gest de solidaritate. Langa el a fost poporul roman! Vulcan care electriza multimile, "avocatul maselor", de pe culmea nemuririi ne trimite, printre zecile de mii de versuri, si urmatoarele: "Cat am trait imi