Ce se întâmplă cu o ţară în vremuri de criză, când tot mai mulţi dintre cetăţenii ei îşi fac bagajele şi iau calea străinătăţii? Paradoxal, nostalgia locului lăsat în urmă naşte oportunităţi nebănuite de business. Atât marile corporaţii străine cât şi brandurile locale redescoperă valorile româneşti.
Cele două curente puternice ale ultimilor ani în întreaga Europă sunt paseismul (inspiraţia din trecut) şi ostalgia (nostalgia pozitivă privind vremurile demult apuse), care au născut, în ţara noastră, „românismul cool", apărut şi ca o replică la presiunea din afară şi la valul emigrărilor. „Când stai într-un mediu străin începi să te defineşti mai bine, să te întrebi de unde vii şi care sunt valorile care te fac diferit", explică sociologul Lili Misăilă problema factorului „cool" la români.
În zgomotul de sirene şi claxoane care asediază zilnic biroul lor din centrul Capitalei, Lili Misăilă şi jurnalista Cristina Pop sunt poate singurele românce care au învăţat pe propria piele că ideea de „cool" are de-a face cu proceduri, ierarhii şi scale clare, omologate şi testate în ani de experienţă. De la începutul anilor 2000, cele două conduc Antz, singura agenţie românească de coolhunting. Un termen pe cât pompos pe atât de confuz.
Redescoperirea României
Coolhunting-ul - o idee apărută timid în SUA la începutul anilor '90 - s-a transformat în ultimii 20 de ani în fenomenul incontestabil din umbra tuturor lucrurilor pe care le cumpărăm sau care ni se par „la modă" la un moment dat. În esenţă, un coolhunter vânează acea masă mică de indivizi al căror mod de a se îmbrăca sau de a se purta este suficient de diferit pentru ca, în momentul în care se atinge masa critică, să îi influenţeze şi pe cei din reţeaua lor socială. Care să îi influenţeze, la rândul lor, pe cei din reţelele proprii, până când totul se propagă într-un trend de masă.
Es