Există similitudini frapante între Federer de acum şi Sampras din 2001. Aşa cum există şi diferenţe. Totuşi, asemănările parcă ar cîntări mai mult.
În viaţa reală, cea a bătăliilor duse cu un fileu la mijloc, s-au întîlnit o singură dată, la Wimbledon 2001. Steaua unuia clipea intermitent, ca un bec cu existenţa în declin, a celuilalt abia începea să se aşeze pe orbită. Tînărul în vîrstă de 19 ani pe atunci Roger Federer l-a învins pe unul dintre idolii copilăriei, Pete Sampras, în "optimi" pe iarba londoneză. Un meci care a căpătat în timp valoare şi culoare de simbol. Clişeul strigă: "predare de ştafetă". Să facem o excepţie şi să-l acceptăm în acest caz.
În acel moment însă, nici unul dintre cei doi nu percepea ciocnirea lor singulară în acest sens. Ca pe un fapt unic, irepetabil şi emblematic. Sperau la mai multe dispute, la o eventuală rivalitate între prospeţime, îndrăzneală şi talent contra experienţă, explozie şi talent. Asemănările între american şi elveţian fuseseră identificate însă de cei din jur dinainte de întîlnirea propriu-zisă. Să pornim de la un amănunt vag frivol? Haideţi! Sînt născuţi în aceeaşi zodie, a leului, la o distanţă de numai 4 zile, 8 august Roger, 12 august Pete. Simplificînd la maximum, o zodie a oamenilor puternici, încăpăţînaţi şi cu suflet bun.
S-au văzut însă şi similitudini în joc, cu lovitura de dreapta drept punct forte din spatele terenului, punînd un plus mai apăsat la serviciul lui Sampras şi altul la voleul lui Federer. Similitudinile de traiectorie au început să se evidenţieze abia după ce elveţianul a ajuns să domine sonor tenisul între 2004 şi 2007.
Erau aceleaşi monede care, introduse în automat, dădeau cîştig pe linie. Hard-ul şi iarba, Australian Open, Wimbledon şi US Open, mai multe turnee de Mare Şlem cîştigate într-un an. Şi era aceeaşi verigă slabă, Roland Garros-ul. Mult
