Cartea este la prima vedere un basm modern. Un accident initial (aterizarea unei nave spatiale pe o planeta necunoscuta) determina plecarea eroilor intr-o expeditie plina de evenimente neprevazute, echivalente cu o serie de obstacole a caror depasire ii califica pe actanti drept eroi. E schema generala pe care, intr-o carte devenita de referinta, V.I. Propp o descopera ca model functional al tuturor basmelor.

Cadrat de o istorie science fiction, basmul e in acelasi timp transgresat in multe din datele lui, nu tocmai de detaliu. Printesa pe care cavalerul ar urma sa o ia de sotie ca rasplata a faptelor sale vitejesti e departe de a corespunde canoanelor frumusetii impuse de basme; in schimb, vrajitoarea aminteste de fascinantele aparitii ale serpoaicelor din Ulciorul de aur al lui E.T.A. Hoffman si e cand buna, cand rea. Cetatea pe care printul ar urma sa o primeasca o data cu fata are aspect de cocina, iar regatul intreg e format "din zece sate si cinspe gaste", calul care il scapa pe erou de la ananghie piere de la inceput si locul lui e luat de un centaur care abia in final se arata prietenos si fidel. Exemplele ar putea continua cu relativizarea principiului binelui ce invinge raul sau cu transformarea timpului ciclic al basmelor intr-o spirala deschisa spre infinitudine.

Esential mi se pare insa a remarca principiul transgresiv insusi care sta la baza incorporarii oricarei scheme recognoscibile in text, de la povestirea science fiction la romanul cavaleresc, de la traseul initiatic pe care acestea il au in comun cu basmul la numeroasele sugestii de ordin literar, trimiteri la o biblioteca virtuala pe care lectorul cat de cat instruit nu se poate abtine sa nu o activeze in mintea sa atunci cand citeste cartea. Si de aici deriva si o mare parte din farmecul lecturii, din acest joc de-a recunoscutul si contrazisul, din acest amestec de schema inco