16 oct. 1978. Huan, individul şchiop, orgolios, din Argentina, venit şi el la Writing Program, şi care nu se lasă ajutat niciodată, care pofteşte mai întâi pe ceilalţi să treacă înainte, deşi aceia-i dau întâietate ca oricărui handicapat. Ciocnire violentă în primele zile cu el, după ce m-a insultat fără să-i observ atent beteşugul... Se va reveni. Rânjetul lui amabil când îţi face semn cu mâna să o iei înaintea lui...
Fixitatea de reptilă a chinezoaicelor. Cică ar fi greu şi... în fine.
21 octombrie 1978, Des Moines. Rugăciunea, ca o ecuaţie, trimisă spre Univers, de pe pajiştea bogatei familii Meredith... Singurul care răspunde la apel este câinele Fox, exilat după un gard de sârmă, nu ştiu de ce...
La Des Moines, oraş plin de secte. Băncile, Companiile de asigurări, Biserica luterană în centru, visavis de banca principală. Nu departe, templul masonic, Scottish Rite Temple. Prevăzuţi absolut cu de toate.
23 octombrie 1978, cazul povestit de doctorul român Ionăşescu stabilit mai de mult aici şi care a luat toate examenele posibile cu brio. Printre altele, fostul absolvent al medicinii bucureştene a răspuns la un test de 2000 de întrebări în cinşpe minute, scurt, telegrafic, da ori nu, text trecut de obicei cu vederea şi pe care nu-l poate lua nimeni, medici bătrâni de tot îşi termină cariera fără să-l dea, fără să-l ia. Îl întreb pe Ionăşescu atunci de ce l-a mai dat, iar Ionăşescu îmi răspunde că l-a dat ca proaspăt imigrant, ne având nici o şansă reală decât să cunoască medicina dincolo şi de perfecţie, cu imigranţii autoritatea fiind mult mai pretenţioasă, riscul fiind mai mare, aşa că s-a pus pe tocit, ca la Bucureşti. Dacă toţi românii ar gândi aşa... Cazul relatat de Ionăşescu pus ulterior şi într-un roman... Povestea cu inginerul tânăr român care rămâne şi el în America şi care se cunoaşte cu doctorul Ionăşescu, fugiţi amândoi. Tânărul n
