Andrei Ujica a explicat, ca introducere glumeata a discutiei din studioul HotNews.ro, de ce a optat pentru o "insailare" de imagini de arhiva. El a povestit ca, intalnindu-se cu un cunoscut, a aflat o anecdota despre Umberto Eco. Intrebat dupa ce a scris "Numele trandafirului" "ce mare chestie" a facut luand "din biblioteca, din manuscrisul cutare, din cartile medievale cutare, punand si o poveste politista...", Eco ar fi raspuns: "Atunci de ce n-ati scris dumneavoastra?"
"Sa faci un asemenea film", a continuat Andrei Ujica trecand la subiect si schimband tonul, "e la fel de greu cu a face orice alt film. Trebuie doar sa stii ca anumite etape de lucru sunt altfel pozitionate, iar ponderea lor e de alta natura. De exemplu, la un film de acest gen cercetarea ia o amploare si o greutate mult mai mare decat la un film de fictiune. Intai de toate, acest lucru mananca foarte mult timp. Proiecte de genul asta au o parte stiintifica (...). Orice scriitor de romane istorice incepe si el printr-o lunga cercetare de biblioteca si de arhiva.
Dupa aceea urmeaza vizionarea, selectarea - deci dupa ce s-a facut previzionarea materialului urmeaza ordonarea lui, care de la caz la caz poate dura mai mult sau mai putin. (...) Tipul acesta de cinema e unul eminamente sintactic, deci morfologia - imaginile - exista de dinainte. (...) In prima faza, montajul tine loc de mizanscena, adica prin montaj construiesti intai scenele, pentru ca ele, ca atare, nu exista in material. (...) In a doua etapa, cea a montajului propriu-zis, legi scenele pe linia naratiunii pe care o doresti."
Andrei Ujica a mai spus pentru HotNews.ro ca Nicolae Ceausescu s-a "achitat in mod profesionist" de rolul de actor in filmul sau, "asa cum a facut-o si in viata politica". Acest mod de a face cinema, fara punere in context si fara a avea un comentariu sau de a indica cine