Pe 27 februarie, peste 8000 de oameni au protestat împotriva exploatărilor de gaz de şist. Guvernul Ponta a anunţat că se vor face forările Chevron pentru estimarea zăcămintelor. Oamenii au ieşit în stradă de data asta fără politicienii USL care anul trecut se spărgeau în figuri ecologiste pe străzi.
deputatului Adrian Solomon, care anul trecut plângea cu lacrimi de crocodil si cu fetita lui în brate, cã Chevron ne otrãveste apa si ne va omorî. Acum râde cu gura pânã la urechi! (o relatare amănunţită a evenimentelor aici)
Acum că aţi văzut cu toţii documentarul cu gazul care vine pe ţeava de apă rece (apropo, deja a apărut şi povestea poloneză a frackingului), poate ar trebui să trecem la argumente care îi dor chiar pe extraordinarii antreprenori care ne vînd poveşti despre cum pot ridica economic Bârladul şi România. La fel, ar fi bine să trecem şi peste argumentul obosit cu Gazpromul care plăteşte bieţii moldoveni să manifesteze ecologist. Spaima cu resovietizarea Europei de Est e smulsă din Disneyland şi-mi place cum o găsesc unii “ultralogică”.
O sinteză foarte bună din Le Monde Dipplomatique (martie/2013) trece dincolo de argumentele ecologiste şi pune faţă în faţă argumentele de tip Exxon/Chevron cu analize la rece ale sustenabilităţii economice. Ce poate fi mai eficient decît bătaia cu propriile arme? Ce observă autorul? Că deja exploatările de acest tip dau semne de sufocare: costurile au devenit mult prea mari, gazul e prea ieftin (şi deja e un lobby puternic pentru scumpire), epuizarea unor astfel de zăcăminte e accelerată (randamentul unui puţ de exploatare scade cu 60-90% după primul an). Mai mult, industria a supraevaluat (cam cu 300%) potenţialul zăcămintelor cu pricina.
Pe scurt, după bula imobiliară, am putea asista la o altă bulă, cea a investiţiilor în exploatarea gazului de şist. Deci pericolul unor astfel de exploată
