Cum am gasit Chisinaul azi? Un pic cam prafuit... Scriu aceasta cu stringere de inima. S-au facut parca prea putine lucruri. Cladirile arata la fel ca si acum zece ani. Asfaltul de pe strazi s-a deteriorat, iar oamenii parca s-au girbovit. E posibil ca aceasta sa fie o simpla impresie. Perioada pe care am petrecut-o la Chisinau in calitate de consilier al ambasadei a fost foarte interesanta si, in acelasi timp, incomoda pentru un scriitor. Nu e simplu sa lucrezi intr-un loc in care orice miscare de-a ta e monitorizata si supravegheata de mai multe camere de luat vedere - vorbesc, desigur, la un mod simbolic. Experienta de la ambasada poate fi asemuita, pina la un anumit punct, cu cea a unui participant la o emiiune Big Brother. Diferenta e ca la Big Brother inregistrarile se transmit de posturile de televiziune ce vizeaza marele public, pe cind informatiile pe care le capteaza diferite surse, unele aflate in interiorul misiunii, altele risipite in jur, merg pe alte canale. Oricum, intrind in acest joc, trebuie sa fii constient ca esti supravegheat. Te supravegheaza serviciile specializate din ambasada, serviciile secrete ale tarii tale ce-si indeplinesc misiunea in tara unde ai fost trimis, serviciile tarii in care se afla ambasada, serviciile tarilor vecine etc., etc. Dupa ce ai constientizat acest fapt, te misti cu precautie. Dar la un moment dat te obisnuiesti cu atmosfera si incepi sa te manifesti mai liber. E extrem de greu sa-ti gasesti echilibrul intr-o astfel de situatie. Trebuie sa posezi o inteligenta sociala si politica mult peste nivelul mediu. In acelasi timp, trebuie sa fii capabil sa dezamorsezi din timp anumite tensiuni ce apar intre tine si cei din jur. Traind mult timp intr-un spatiu relational inchis, din pricina autocenzurii, in cadrul colectivului misiunii apar conflicte. Oricit ai incerca sa le eviti, nu reusesti. Sint unele momente foarte greu