La Muzeul National Cotroceni a fost deschisa, intr-un interval mult prea scurt pentru importanta operelor prezentate, expozitia Portretul in pictura primitiva romaneasca - creatie si restaurare, initiata si organizata de Maria Lungu, expert restaurator.
Marturisim ca nu suntem de acord cu termenul de "pictura primitiva". Primitivismul trebuie evidentiat prin raportare la o creatie superioara produsa de o civilizatie avansata. Dar, cum la acea data, la noi - si chiar in tarile vecine - nu exista asa ceva, consideram nedrept ca acei pionieri ai penelului sa fie etichetati drept "primitivi". Mai potrivit ar fi sa-i numim pictori minori. Fiecare tara si fiecare societate isi are propriile etape de dezvoltare si inflorire, pendinte de conditiile specifice locale. In Principatele Romane, pictura de sevalet a aparut tarziu comparativ cu partea apuseana a continentului.
Moda occidentala a tablourilor agatate pe peretii camerelor a fost introdusa in tarile romane de ofiterii imperiali austrieci si rusi, veniti cu trupele de ocupatie in 1787-1791, 1806-1812 si 1828-1834. Artisti itineranti din Europa Centrala au gasit aici o piata nesperat de profitabila pentru panzele lor, nu totdeauna de prima calitate. Dar beneficiarii nu aveau inca un gust format si nu stapaneau categoriile estetice in suficienta masura pentru a aprecia la justa valoare cadrele ce li se ofereau. Asemanarea fizionomica era prea putin importanta, caci pentru ei conta valoarea de reprezentare a acelor picturi in care doreau sa fie infatisati contemporanilor si posteritatii acoperiti de semnele bogatiei si statutului lor inalt. Pentru boieri si cucoane era foarte nou (si plicticos) actul de a poza, timp de mai multe ore, nemiscati, in fata ochiului incomod de scrutator al cate unui venetic imbracat in "haine nemtesti".
Expozitia a fost rodul unui program de restaurare a mai multor pan
