A început prin a sluji într-o mică biserică din locurile unde a copilărit Ion Creangă, iar acum oficiază slujbe în lăcaşul în care a fost botezat Mihai Eminescu.

Abia ieşit de pe băncile Institutului Teologic, proaspătul preot Teodor Candrea s-a trezit, în 1981, pus în situaţia de a primi o parohie pe care şi-ar fi dorit-o mulţi alţii: cea de la Putna. A preferat să cedeze rugăminţii preotului din satul în care s-a născut şi să meargă să slujească la biserica din Broşteni.

Căutat de foştii enoriaşi

Timp de şase ani, s-a dedicat sătenilor din mica localitate de munte, până a venit o altă propunere din partea superiorilor săi: să meargă la Voroneţ. A mai refuzat încă odată pentru că prefera liniştea unei parohii mai mici.

Nu a mai putut refuza şi a treia oară, când a primit recomandarea să vină la Botoşani, la o biserică la care preotul era prea bătrân ca să mai poată sluji. „Să ştiţi că şi acum, după 12 ani de când nu mai slujesc la Biserica „Sf. Gheorghe“, oamenii din parohie mă caută să-mi vorbească sau să-mi ceară sfaturi. Mulţi dintre ei vin la slujbă la Uspenia, unde sunt eu acum“, a povestit părintele Candrea.

În 2003, a fost propus de Patriarhie pentru o misiune într-una din ţările în care majoritatea locuitorilor sunt de religie musulmană. A acceptat, încântat de ideea de a propovădui credinţa creştin-ortodoxă într-una din bisericile din Maroc. „La nici două săptămâni după ce am fost în Casablanca şi am luat legătura cu oficialităţile de acolo, în vederea misiunii mele viitoare, s-a întâmplat un fapt care m-a dat peste cap, şi nu numai pe mine. Două adolescente s-au aruncat în aer în recepţia unui hotel, vecin cu cel în care am stat eu. Am realizat că este mult prea riscant pentru mine, plecat dintr-o parohie liniştită, dintr-un sat de munte, aşa că am decis să renunţ“, recunoaşte Teodor Candrea.

Du