Introducere

Domeniul comertului electronic in Romania a fost impulsionat in mod substantial prin cresterea rapida a numarului de servicii prestate prin mijloace electronice, care a atras atentia atat a companiilor, cat si a consumatorilor asupra acestui domeniu, prin marea viteza de efectuare a tranzactiilor, dar si prin costurile lor reduse. Tranzactiile efectuate prin mijloace electronice au dat un imbold major intreprinderilor mici si mijlocii sa utilizeze internetul pentru a-si dezvolta afacerile si au oferit posibilitatea consumatorilor din Romania de a accesa bunuri si servicii la care altfel acestia nu ar fi avut acces.

In fata unei asemenea expansiuni, au aparut si probleme specifice semnificative la care trebuiau identificate solutii – de exemplu, cum sa fie garantata protectia datelor personale ale consumatorilor; modul de securizare a contractelor incheiate ori mijloace electronice; cum sa fie evitate spam-urile. Ca raspuns la aceste chestiuni si avand in vedere integrarea Romaniei in Uniunea Europeana (“UE”), in Romania a fost adoptata Legea 365/2002 privind comertul electronic (“Legea 365”), care de fapt transpune prevederile Directivei adoptate in acest domeniu la nivelul UE. Exista de asemenea si alte legi ce reglementeaza diferite aspecte ce privesc comertul electronic.

Libertatea de a furniza “servicii ale societatii informationale”

In concordanta deplina cu prevederile directivei adoptate la nivelul UE, Legea 365 stabileste pricipiul libertatii de furnizare a “serviciilor societatii infromationale”, ceea ce inseamna ca o persoana nu are nevoie de o autorizare prealabila pentru a furniza asemenea servicii, aceasta activitate desfasurandu-se in conformitate cu principiile concurentei libere si loiale. Potrivit Legii 365, un “serviciu al societatii informationale” inseamna orice serviciu care se efectueaza utilizandu-