Sanda, o fetiţă de 8 ani, a descoperit frumuseţea cuvintelor care rimează şi a început să scrie poezii cu care îi încântă pe cei din jur. Sursa: Alina Darie
Sanda Maria are 8 ani şi a învăţat să scrie versuri la o vârstă la care alţi copii încă mai au taine nedezlegate la scris sau la citit. Pasiunea pentru poezie şi-a descoperit-o de aproape un an. I-a plăcut mai întâi cum sunau versurile învăţate la grădiniţă. Copil cuminte, Sanda a încercat să se gândească la cuvinte care să sune la fel de frumos.
Îşi aminteşte primele rime: „Doi şi cu doi fac patru/Supărarea are gust acru“. Au urmat altele, care mai bune, care mai stângace, însă ea ştie că exersând se ajunge la ţelul dorit. „Am o poezie foarte scurtă, se numeşte «Iarna». Are doar trei rânduri: Poate să fie cât de frig afară/ Dacă în inima mea este cald/Atunci totul e bine“, recită ea, apropiindu-şi mâinile ca pentru a se aplauda singură.
Moş Crăciun aleargă renii
Sanda a trecut anul acesta în clasa a II-a cu gânduri mari: vrea să ajungă scriitoare, iar prima ei carte să fie neapărat despre Huşi, orăşelul în care s-a născut fetiţa cu ochi negri şi visători. Până atunci, scrie versuri scurte despre cerul senin, despre mama şi despre Moş Crăciun, chiar dacă despre acesta din urmă crede că nu există.
„Moş Crăciun nu există în lumea noastră. E doar o legendă. Darurile de sub brad sunt puse de mama şi de tata. Când am fost la bunica, am găsit în dulap hainele roşii şi masca pe care o folosea un vecin, ca să se facă Moş Crăciun. De atunci, eu ştiu că Moşul nu există. Dar cred că de Sărbători trebuie să ne facem mai buni. Aşa cum ne-a învăţat la ora de religie“, explică Sanda.
Îşi recită versurile cu însufleţire: „Moş Crăciun aleargă renii!!/Peste gheţurile iernii/Să ajungă el acuşi/La mine, la Huşi“, e o poezioară scrisă într-o pauză, la sfârşit
