Nu mă îndoiesc că prezentul articol îmi va atrage noi reproșuri, noi adversități. Mai ales din partea celor, să mă ierte că-i numesc așa, cu memoria scurtă. În ciuda acestui presentiment, nu mă opresc din scris, deși textul care urmează încearcă doar să repare o eroare. Practic, să restabilească un adevăr.
În mod fals, tendențios, s-a acreditat ideea că UEFA l-a silit pe Gică Popescu să renunțe la calitatea de membru al Comisiei de Disciplină de la Nyon, asta din pricină că forul continental n-ar accepta în rîndurile sale, angajați sau colaboratori, oameni cu cazier, fie și condamnați cu suspendare, ca Popescu în Dosarul Transferurilor.
În realitate, lucrurile n-au stat deloc așa! Gică Popescu a decis din proprie inițiativă să renunțe, nu i-a sugerat nimeni, nu l-a somat nimeni, nu l-a împins nimeni de la spate! Știind că postul nu i s-a oferit nominal, acesta fiind repartizat federației, Gică a anunțat în scris Comitetul Executiv al FRF că se autosuspendă, că își dă demisia de onoare din CD.
De reținut că nu i s-a cerut din Elveția să se retragă tocmai pentru că reglementările UEFA, ușor de consultat, nu prevăd restricții în sensul respectiv. Dimpotrivă, pînă la pronunțarea unei sentințe definitive, o persoa- nă aflată într-un proces, indiferent de numele ei și de nivelul judecății, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Gică Popescu a confirmat ieri că “a fost hotărîrea mea și numai a mea, prin care am evitat ca în comisie să se vorbească pe seama mea și colegii să-mi adreseze eventuale întrebări incomode. Președintele FRF a primit hîrtia, a apreciat că am făcut bine, dar nu s-a băgat. Formularea din unele ziare cum că Mircea Sandu a interpretat -gestul meu ca un act de vitejie e, cu scuzele de rigoare, o minciună, o exagerare. El a consemnat demisia și atît”.
Reiese că Popescu a ieșit din joc nu pentru că l-a scos UEFA, ci pentru c
